Am cratere în tinerețe,
semne ale miliardelor de secunde
care s-au grăbit
să-și unească puterile
spre a crea ore, zile, săptămâni
luni și ani trecuți.
Cât timp a curs!
Sunt cratere în scoarța planetei,
în păturile de culori nehotărâte ale cerului,
în potecile bătute ce duc spre Sfârșit.
Cât timp ne curge!
Mie, finit și fărâmă.
Ție, infinit și Tot!
