9.6.12

Cine este Miriniţa

Miriniţa am fost eu. Din primele zile ale iernii geroase în care m-am născut până la jumătatea lui martie dintr-un an, nici nu mai ştiu care. Am fost Miriniţa în cei mai frumoşi, calzi şi calmi ani ai vieţii mele.

Când prin luna mai mâncam din strachină de lut apă cu zahăr şi oţet cu lingura mică făcută din ceapă verde din grădină.
Sau când pâinea caldă de la brutărie şi rahatul colorat scos din colţuri misterioase erau hrana de toată ziua a copilului cu ochii râzând de drag şi voie bună.
Sau când purtam rochiile din materiale groase şi bătrîne, în culori închise şi flori ici-colea, făcute cu ochii din ce în ce mai stinşi de Benonica de la marginea satului.

Tot Miriniţa am fost şi pe vremea vacanţelor de vară, citind în camera din pod, întreruptă doar de veşnica întrebare dacă nu cumva îmi e foame.

Pe vremea când mâncam corcoduşe, caise şi prune crude, roşii cărnoase cu miros de vrej direct din grădină, cu sare deloc fină şi codrul de pâine nelipsit.
Sau când şcoala începea cu aceleaşi degete negre de la nucile sparte cu pietre pe trotuarul zdrelit din faţa casei şi dorul nebun după serbările improvizate pe uliţa plină de praf, denumită simplu "linie". Pe linie, unde jucam fotbal, ne jucam "de-a pitulata" cu grupul de copii de pe alte linii, până oboseau mamaie şi tataie şi decretau că am obosit noi şi mergeam la somn.

Şi după o vreme am devenit Mirina.

6 comments:

  1. Vai... Parca sunt pe-acolo...
    Mai vrem :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) O să mai fie. Mulţumesc pentru susţinere!

      Delete
  2. Mirina pe care am cunoscut-o eu :) Mirinita a facut-o pe Mirina ce este acum, deci e normal s-o pastrezi in suflet pentru toata viata. Ma bucur insa ca mi-ai facut cunostinta cu ea, chiar imi doream sa o cunosc :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) :) :) o să îţi răspund cu multe zâmbete.

      Delete
    2. This comment has been removed by the author.

      Delete
  3. Eh,cresc copii,nu neaparat cca vor ei,ci pentru ca trece vremea si omul este sub vremuri.Intr-o discutie cu mai multe persoane in care s-a dezbatut lamentabil regretul batranetii si doleanta multora de a mai fi tineri,m-a marcat atunci o constatare,a unui batranel,iar s-o iau de la inceput,sa cresc,sa merg la scoala,la scoli,casatorie,servici si certuri si nelinisiti si suparari si suparari si suparari.Stiu ca unii zic,sa fiu tanar dar cu mintea de acum,o prostie ,tanar esti cumintea tineretii,matur cu a maturitatii sau nu,ori drumul pe care sa merg poate fi mai bun,insa si mai rau,fiecare ne ducem crucea exact cea pe care o putem duce.De aceea tinerete,bucurativa de fiecare rasarit de soare,sorbiti-va lacrima de pe obrazul celui iubit ca si cum ati fi soarele care soarbe roua diminetii,iubiti-va unii pe altii si sa nu apuna soarele peste supararea voastra,iar tu Mirina scumpa,sa fii binecuvantata,bine-cuvantand lumea si meandrele ei cu frumosul tau talent literar si lumina ta sufleteasca.

    ReplyDelete