Proiect

Ziceam că am să prind

măcar o dată

Timpul de coadă.

Și am să-l strâng în ușă

să-l aud urlând

să-l simțim

cum trece șiret,

fără miros, fără zgomot,

să nu-i știm mersul. 

Ploaia de joi

Îmi pare că plouă cu furie.

Părți lichide ale macrocosmosului

se murdăresc prin colțuri

ale unui cosmos infim și ridicol. 

Joc primar

În clipe părăsite de sens,

între zeci de comentarii la română,

când doar sudoarea frunții 

îmi arată că exist,

în prag de Bac -

(in)utilă povară a anilor tineri -, 

cu Gavrilești înnebuniți,

până și ei,

de Bacovia,

când Euro e pe sfârșite

și pereții odăii îmi par

tot mai strâmți, pe zi ce trece,

când sute de trenuri

își șuieră drumul spre alte zări

și scrâșnetul șinelor se ia de mână

cu multe coroane de plumb,

implor Pygmalioni,

cu genunchiul pe covor,

să-mi dea un strop,

doar unul, 

din apa Lete.   

Război

Aș fi zgâriat cerul cu un cui,

să-i produc răni

și din sudoarea lui de durere

să mă binecuvânteze 

măcar cu un strop.

Aș fi lovit cerul cu bulgări de pământ,

plămadă de os domnesc 

și os de țăran,

să-mi fac simțită prezența,

să mă acopăr măcar cu pulbere

din experiența înaintașilor mei.

Aș fi lovit cerul cu privirea mea,

dar greutatea pleoapelor

și bătrânețea spiritului 

mă împiedică să câștig războiul 

înainte de a începe. 

Destin

Belșug în grâne,
struguri în pârg,
odihna de duminică.
Așa trebuie să fi fost.

Praf oltenesc și arșița câmpiei,
cristelnița bisericii
prin care au trecut atâția prunci.

Când m-au botezat părinții,

bătrânii satului au incins o horă

în bătătura străbunilor daci. 

Târziu

Plânsă, cu obrajii pătați de culori obosite,

am cuprins picioarele primăverii

și i-am cerut să mă binecuvânteze

cu vânturile încrucișate deasupra pletelor

cu pământul umed și răscolit de amintiri de sub tălpi,

cu mantaua nopților reci pe brațul stâng,

cu zodia luminii solare pe brațul drept. 

Și primăvara m-a închis 

într-un cerc al binecuvântărilor târzii. 

Ploaia de vineri

Plouă-n zgomot de cascadă.

Picuri se-aruncă nervos

peste pietre, nisip, frunze și iarbă. 

O frumoasă, spun norii, 

și-a pierdut capul printre ei.

Motiv trainic de gâlceavă,

de duelări cu bețe de lumină

și replici de prăbușiri 

de stâncă în gol.