În clipe părăsite de sens,
între zeci de comentarii la română,
când doar sudoarea frunții
îmi arată că exist,
în prag de Bac -
(in)utilă povară a anilor tineri -,
cu Gavrilești înnebuniți,
până și ei,
de Bacovia,
când Euro e pe sfârșite
și pereții odăii îmi par
tot mai strâmți, pe zi ce trece,
când sute de trenuri
își șuieră drumul spre alte zări
și scrâșnetul șinelor se ia de mână
cu multe coroane de plumb,
implor Pygmalioni,
cu genunchiul pe covor,
să-mi dea un strop,
doar unul,
din apa Lete.
No comments:
Post a Comment