Prada din Prado

       
         Ajunsesem la Prado fără hartă și fără scop. Nu am zăbovit prea mult printre culori trecute. Afară mă aștepta soarele. Literele curgeau firesc din vârful creionului. Carnețelul roșu din Museo del Prado îmi devenea tovarăș tăcut.


           Mă opresc unde se întâlnesc Calle de Segovia și Calle de Bailen, cu ochii spre Alumdena. Prânz în tihnă, cu localnici veseli în jur. Tot cred că e ceva hispanic în sângele meu. În Bucuria de a fi.

           Alonso Martinez, dimineața. Același loc, alt instrument. Bun venit în pași de tango, caminar discret pe coarda sensibilă a unei viori. Rămas bun la violoncel, zâmbet larg și ochi adânci cu Ave Maria trecând de ziduri, scări și subteran.