Cine mi-a spus Miriniţa

Nu ştiu cum mi s-a ales numele. Dar în ziua când am început să aud şi să înţeleg că unele lucruri se spun mai calm şi alte lucruri se strigă, iar lucrurile care se strigă se mai şi mişcă şi răspund la chemări, am priceput că eu eram strigată Miriniţa. 

Până nu a mai fost mi-a spus doar aşa. Când am mai crescut şi când era rost de dojană deveneam Mirina. Şi niciodată nu m-a chemat cu numele ştiut de toţi şi ales nu ştiu cum şi de ce.

Miriniţă îmi spunea Maica.

Cine sunt

Am terminat Dreptul - mi-a părut o alegere înțeleaptă și potrivită. Un profesor mi-a spus în facultate că sunt literat cu abilități de jurist și m-a amuzat. Acum încep să cred că e mai degrabă așa și nu invers. :)

Sunt olteancă adoptată de capitală, din motive profund subiective. Vorbesc mult, zâmbesc, plâng, râd, mă supăr și mă împac. Ador ceainăriile. Am un aparat foto. Și scriu. Povestesc prin cuvinte și fotografii.

 Mirinița îmi spunea străbunica mea, pe care toată viața am strigat-o Maica. Când eram mică, străbunica îmi spunea Mirinița. Când am mai crescut am devenit Mirana sau Mirina.

Drumul meu de până acum a rămas sub semnul zilelor de demult. Și dacă sunt într-un fel astăzi se întâmplă doar pentru că am fost cândva Mirinița și apoi Mirina.

credit foto: Magda Constantin