9.6.13

Război

Aș fi zgâriat cerul cu un cui,
să-i produc răni
și din sudoarea lui de durere
să mă binecuvânteze 
măcar cu un strop.

Aș fi lovit cerul cu bulgări de pământ,
plămadă de os domnesc 
și os de țăran,
să-mi fac simțită prezența,
să mă acopăr măcar cu pulbere
din experiența înaintașilor mei.

Aș fi lovit cerul cu privirea mea,
dar greutatea pleoapelor
și bătrânețea spiritului 
mă împiedică să câștig războiul 
înainte de a începe. 

Destin



Belșug în grâne,
struguri în pârg,
odihna de duminică.
Așa trebuie să fi fost.

Praf oltenesc și arșița câmpiei,
cristelnița bisericii
prin care au trecut atâția prunci.

Când m-au botezat părinții,
bătrânii satului au incins o horă
în bătătura străbunilor daci. 

Târziu

Plânsă, cu obrajii pătați de culori obosite,
am cuprins picioarele primăverii
și i-am cerut să mă binecuvânteze
cu vânturile încrucișate deasupra pletelor
cu pământul umed și răscolit de amintiri de sub tălpi,
cu mantaua nopților reci pe brațul stâng,
cu zodia luminii solare pe brațul drept. 

Și primăvara m-a închis 
într-un cerc al binecuvântărilor târzii. 

Ploaia de vineri

Plouă-n zgomot de cascadă.
Picuri se-aruncă nervos
peste pietre, nisip, frunze și iarbă. 
O frumoasă, spun norii, 
și-a pierdut capul printre ei.
Motiv trainic de gâlceavă,
de duelări cu bețe de lumină
și replici de prăbușiri 
de stâncă în gol. 

19.2.13

Pălăria de azi

Pactul de la ceas de seară. Grijile rămân pe străzile cu nume de capitale și atât.

Un pahar de vin roșu, veselie și o vioară. Dinspre munte vine vânt rece. Merg des spre muntele cu zăpadă sau marea înghețată și fascinant de tulburată. Chestiuni avocățești. Tânăr, însă, gândul îmi zboară la păduri nesfârșite și apă de izvor. La zvâcnetul unic când dincolo de zare se unduiesc valuri, la mirosul apei sărate, adulmecat dincolo de geamurile lăsate în viteza mașinii. Trăire unică, de dincolo de iarna grea și primăvara repezită, alergând nebunește spre prima plajă.

O pălărie amețitor de liberă, bătăi de inimă la ceas de seară, dincolo de străzile cu nume de capitale. Clipa când, în frig și februarie, îmi trebuie o pălărie așa.