Azi (4)

Ca într-o pictură de Mucha,
cu brațe lungi
ce se transformă în crengi,
rădăcini,

Între mine și tine

Mi-ai scris să te-ascult
purtând perle cât mai aproape
de vene, să-mi simți pulsul,
purtând rujul luat cu tine
în ziua aceea la fel ca ziua de azi.

Suflet fără timp

Și într-o zi

sufletul 

nu a mai avut timp.

Unde se contopesc ape

Conjugă verbul a mângâia
pe brațul meu drept,
rostogolește cuvinte spre palme,
ascultă-mi pulsul
și mai ales tăcerea.

Lună plină

Sunt seri în care 
Luna pare un emoticon ștrengar, 
cu zâmbet nepotolit și ochii scăpărând, 
ca fața mea când mă gândesc la tine, 
rotundă și senină.

Cratere în tinerețe

Mi-a curs mult timp.
Am cratere în tinerețe,
semne ale miliardelor de secunde
care s-au grăbit
să-și unească puterile
spre a crea ore, zile, săptămâni
luni și ani trecuți.

Cât timp a curs!
Sunt cratere în scoarța planetei,
în păturile de culori nehotărâte ale cerului,
în potecile bătute ce duc spre Sfârșit.

Cât timp ne curge!
Mie, finit și fărâmă.
Ție, infinit și Tot!

Brazdele ceaiurilor tale

Când înveți să trăiești de la oamenii care mor,
acoperi dârele ceaiurilor de pe obraz
și surzești zgomotele aprecierilor
și literelor care curg pe net.

Asculți doar sunete ce vin dinspre tine
și lași un loc liber pe un scaun alb
oamenilor care te văd.

Învață să trăiești de la oamenii care mor,
mi-am spus.
Și-am tras lângă mine o cafea și un scaun alb.

Să caut Mazurka

Să caut Mazurka, mi-am zis.
Iubești în ritmuri de Dvořák,
uneori chiar de Chopin.

Atingere moale, dar fermă, de clape,
de piele ascunsă de vânt,
cu ochii închiși, tresărind pe un scaun,
cu Muzica-n vene, cu Muzica-n pleoape,
cu ochii închiși și degete toate.

Și totuși acasă lipsește pianul,
e plin de creioane cu vârf ascuțit.
Mai sigur te-apuci să rescrii și parfumul
cu-atâtea esențe și trupuri ce mișcă
în ritmuri de Dvořák, uneori chiar de Chopin.

Sub Cruce

Nectarinele 

lucesc prin punga de la Mega

în zburătura cu oameni veseli,

masala

și curcuma.

O gură de Borsec

se pune de-a doua 

când spui ce amuzant ar fi 

dacă n-ar fi

și râsetele invadează 

cutiile colorate

care transmit vorbe.

Trecut de amiază

Lamelele afișează cifre șuierând
ca un șarpe
care își dă duhul
din 5 în 5 secunde.

Neagră, tăcută,
femeia își duce sacoșa
pe scaunul ei.
Copilul țipă
și vrea pe motor.

Întorc capul să văd motorul.
Bătrâna e înger sau ce?
E cald și mi-am tot găsit partitura.

Desene

Am desenat toată ziua, pe planșe imense.
Creioanele mele, cu sute, cu gumă, cu chin.
Multă lumină și-o icoană cu ochii senini.
Și perdele din tulle,
obsesivă.
Și-un pantofar ca ăla din poze.

Mai nou colecționez sticle cu etichete care se desprind ușor.
Mica se răsucește în brațe;
de-o vreme împărțim același pahar
pe jumătate plin.

M-aș răsuci un pic printre valuri, cineva mi-a spus că e bine.

Dar nu știu să desenez.

Tablou

Tablou

Și să mâncăm cu-o lingură, mi-ai zis.

și din aceeași farfurie. 

Și somn pe-o scândură de lemn

cu-o pernă rezemată de tăblie.

E Biertan în casa ta, iubite.

și nu se vede-n depărtare.

Vorbim prea mult și ochii dor,

dor degetele de la picioare

și tălpile, urechile mă dor

și palma mea spre palma ta mă doare.

Și să mâncăm cu-o lingură, ți-am zis. 

Dar este doar un fel de-a spune. 

Din Biertan eu văd spre paradis,

din însăși vatra casei plină de tăciune.

*Rochia este Mathilde, iar fotografia este preluată de pe pagina Clotier, nu știu cine a surprins momentul în cadrul SkirtBike.

Jumătăți de tren și de cer

Pe șine, trenul curge
din creștetul capului spre bărbie.
Cerul e ca ochii împăratului.
Pe stânga nori de furtună
fulgeră și spulberă vântul.
Pe dreapta nori pufoși
cu multă lumină.
Stânga mea e cândva dreaptă pentru tine.
Ochiul care plânge pentru mine
râde pentru tine.
Însă cerul nu rămâne împărțit de tren.
După beznă vine lumină.
Și ambii ochi ai Împăratului
vor fi senini.

Gânduri

Albertina vorbește suav

despre chestii delicate.

E de rău când o aud.

Pe stradă e senin și plăcut.

Mailul cu alerte zice

că pe 7 mai putem pleca la Rio.

Dacă vrem.

În februarie visez la un oraș

cu nume de ianuarie

unde aș putea ajunge în mai.

Zile departe de mine

Aud cuvinte.
Printre idei și strategii,
doar apropierea e clară.
Dincolo de creion
ochii fotografiază nefocusat.
Prin partiția corectă a ferestrei,
un acoperiș trist și-o coroană
falnică și retezată de geam.
Eu simt că ultimele crengi sunt mai înalte.
Fără ochelari și curaj,
zilele văd doar creioane și ceață.

Când va fi

Mâncam din cartofii libertății de la Mc.

Tu erai veselă și senină,

te priveam cu drag și încântare,

mă gândeam mereu la cărțile de vizită din scrumieră,

la paharele de vin și lacrimile de la etaj,

la anii ce vin

și la porția mea de cartofi de la Mc.  

A doua lună a opta

File în calendar fără creion,
întâlniri cu ochi plecați,
vinuri și veniri din multe zări
și aceleași gânduri din luna a opta
fără rost și fără găsiri.

Anotimp

Dinspre cireșii japonezi
și magnoliile de la Gallia,
spre corcodușii primăverii frumoase,
printre atâția pomi în floare
și atâtea flori în pomi,
dorul a sfârșit răstignit
între caisele coapte
dintr-o grădină la timpul trecut.

Proiect

Ziceam că am să prind

măcar o dată

Timpul de coadă.

Și am să-l strâng în ușă

să-l aud urlând

să-l simțim

cum trece șiret,

fără miros, fără zgomot,

să nu-i știm mersul. 

Ploaia de joi

Îmi pare că plouă cu furie.

Părți lichide ale macrocosmosului

se murdăresc prin colțuri

ale unui cosmos infim și ridicol.