Azi (3)

Alerg zgribulită, cu haina în vânt și tocuri micuțe prin boabe mari de ploaie. Nici nu mai știu ce zi e.

Cenușiu și un strop de albastru. Printre gene miros zăpada de dincolo de orașul cu surprize, petrol și gaze. Pe undeva încă e iarnă. 

”Bună dimineața!” ”Bună dimineața.” Tăcere. Și câte un zâmbet în loc de multe cuvinte.

Pe străzile cu nume de voievozi vine primăvara și plutesc în albastru. 

Azi (2)

Vântul bate cu flori de corcoduș. Ating și cad. Mersul prin București devine problematic. Cum să mergi bătut de flori de corcoduș, cu grijă să nu le strivești sub călcâi?

Sunt într-o rochie din catifea verde. Sub cireși, corcoduși, sălcii, vânt, nori. Și o notă pe un portativ. Nicicând norii nu au fost așa de frumoși, nu găsești?

Sub Cruce

Nectarinele 

lucesc prin punga de la Mega

în zburătura cu oameni veseli,

masala

și curcuma.

O gură de Borsec

se pune de-a doua 

când spui ce amuzant ar fi 

dacă n-ar fi

și râsetele invadează 

cutiile colorate

care transmit vorbe.

Zile departe de mine

Aud cuvinte.
Printre idei și strategii,
doar apropierea e clară.
Dincolo de creion
ochii fotografiază nefocusat.
Prin partiția corectă a ferestrei,
un acoperiș trist și-o coroană
falnică și retezată de geam.
Eu simt că ultimele crengi sunt mai înalte.
Fără ochelari și curaj,
zilele văd doar creioane și ceață.

Minute de vorbă

"Acum se grăbește, cu lumea pe scări. Când nu e nimeni stă mai mult." 

O aud. Adaugă:

”A, nu auziți ce spun că aveți alea în urechi.” 

Ba da. Scot căștile. Mă întreabă dacă ascult radio sau am un telefon. Telefon. Muzică la telefon. ”Bun, dar cum vă înțelegeți dacă vă suna, dacă telefonul nu e?” (Telefonul nu se vede, doar firul).

Îi arăt microfonul, îi spun de căști.

Știa, dar așa le place lor, fac conversație. Îmi spune că a vazut în piață o tânără care vorbea singură, tot cu fire de-astea în urechi. Pesemne cineva îi explicase deja. 

Zâmbește complice și dă să coboare. Tărăște toate sacoșele care mă zgâriaseră adineaori, când încercam să mă așez. Salută. Îi urez o zi bună. Îmi spune că zilele ei sunt așa cum sunt. Ale mele să fie bune. Zâmbesc. Bon Jovi, printre firele care stârnesc curiozități vârstnice, zice la fel.