Gânduri

Albertina vorbește suav

despre chestii delicate.

E de rău când o aud.

Pe stradă e senin și plăcut.

Mailul cu alerte zice

că pe 7 mai putem pleca la Rio.

Dacă vrem.

În februarie visez la un oraș

cu nume de ianuarie

unde aș putea ajunge în mai.

Zile departe de mine

Aud cuvinte.
Printre idei și strategii,
doar apropierea e clară.
Dincolo de creion
ochii fotografiază nefocusat.
Prin partiția corectă a ferestrei,
un acoperiș trist și-o coroană
falnică și retezată de geam.
Eu simt că ultimele crengi sunt mai înalte.
Fără ochelari și curaj,
zilele văd doar creioane și ceață.

Când va fi

Mâncam din cartofii libertății de la Mc.

Tu erai veselă și senină,

te priveam cu drag și încântare,

mă gândeam mereu la cărțile de vizită din scrumieră,

la paharele de vin și lacrimile de la etaj,

la anii ce vin

și la porția mea de cartofi de la Mc.  

A doua lună a opta

File în calendar fără creion,
întâlniri cu ochi plecați,
vinuri și veniri din multe zări
și aceleași gânduri din luna a opta
fără rost și fără găsiri.

Minute de vorbă

"Acum se grăbește, cu lumea pe scări. Când nu e nimeni stă mai mult." 

O aud. Adaugă:

”A, nu auziți ce spun că aveți alea în urechi.” 

Ba da. Scot căștile. Mă întreabă dacă ascult radio sau am un telefon. Telefon. Muzică la telefon. ”Bun, dar cum vă înțelegeți dacă vă suna, dacă telefonul nu e?” (Telefonul nu se vede, doar firul).

Îi arăt microfonul, îi spun de căști.

Știa, dar așa le place lor, fac conversație. Îmi spune că a vazut în piață o tânără care vorbea singură, tot cu fire de-astea în urechi. Pesemne cineva îi explicase deja. 

Zâmbește complice și dă să coboare. Tărăște toate sacoșele care mă zgâriaseră adineaori, când încercam să mă așez. Salută. Îi urez o zi bună. Îmi spune că zilele ei sunt așa cum sunt. Ale mele să fie bune. Zâmbesc. Bon Jovi, printre firele care stârnesc curiozități vârstnice, zice la fel.